Communication

Cum comunicam?

Rolul managerului in motivarea angajatilor. Un eseu - Ep. 1 

Cand Ana mi-a dat tema sa scriu un articol despre rolul managerului in motivarea angajatilor am zis: eu, eu, eu! Ca apoi sa ma trezesc blocat in cerinta cumva implicita a limbajului formal, managerial, teoretic. Am inghetat. Am stat cu mine si am zis, daca nu pot pune inima nu mai sunt eu si atunci nu scriu pana nu gasesc inima sa o pun in articol. Inima mare. Ca impreuna cu structura de otel sa dea zambet larg. :).

Ca de descris tema sec si doar pe “structura de otel” e simplu. Dar sec. Managerul e cel care ma ajuta sa ma hotarasc ce vreau si sa-mi asum asta, ma invata cum sa-mi ating obiectivul, apoi ma ajuta sa stapanesc domeniul si apoi ma lasa sa-mi fac treaba. Convergent cu treaba celorlalti. Pentru atingerea obiectivului comun, in modul si valorile comune, specifice echipei. Si pentru asta ma provoaca, ma responsabilizeaza, ma invata, ma ajuta, ma incurajeaza. In ordinea asta.

Dar haideti sa mergem mai adanc. Mai viu. Mai cu suflet. Echipele sunt vii, conduse de oameni vii, care in fond nu sunt cu nimic mai speciali decat cei pe care-i conduc. Doar ca au un vis, nebunia de a-l urma si le pasa. Merg la capatul lumii dar nu merg singuri si nu merg (numai) pentru ei. Forta vietii e de partea lor. Indraznetii inving! Indraznetii cu inima.

Etimologia imi place teribil de mult. Imi deschide ochii si mintea. Cu sunetul ca al unui dop de Chianti pocnind de surpriza intalnirii cu aerul. Ma uit la strugure si ca sa inteleg mai bine, ma duc pana la radacina vitei din care provine. Ca sa vad de unde vine si ce aduce cu el. Din Togo, din Togo…da’ de-a cui din Togo?

To manage- vine din italianul maneggiare, care inseamna a conduce calul (de acolo vine si manej). Interesant.
Leader- vine din englezescul (to) lead. Carare, drum. Cel ce merge inainte pe carare.
Conducere- vine din latinescul…conducere. Con- impreuna. Ducere-a duce pe cineva, undeva, “to lead”.

A conduce pare astfel sa inseamne a merge impreuna spre ceva, cu unul din noi in fata, care risca mai mult si care ne ajuta pe noi restul sa putem veni dupa el. Ma inspira sa visez si sa vreau sa traiesc visul. Imi descopera din ce stie si apoi descopera impreuna cu mine. Ma face sa umblu cand nu mai pot. Iar cand nu mai vreau imi aduce aminte de ce am vrut la bun inceput. Ma face sa imi ating visul. Dar de unde am eu curajul sa umblu dupa el? Sa ma las pe mana lui?

A conduce inseamna a traduce. Visul in realitate. Visul ei pe limba mea. Visul meu pe limba ta. Visul tau in curaj si pricepere si fapte si rod. Visul meu in realitate. A traduce inseamna a lua ceva valoros intr-un loc si a-l duce, intreg dar transformat, in alt loc unde va avea cel putin acelasi sens dar in alt mod, alta stare, alta forma. A creste, a schimba, a fi, a trai. Asta facem zi de zi. Ne lasam condusi si conducem pe altii. Transformam viata si vietile. Facem univers. Ca stim sau nu. Ca vrem sau nu.

Povestea merge mai departe ...

Daca esti nerabdator sa primesti episoadele urmatoare, da-ne like pe Facebook si de acolo ne ocupam noi.

Articolul intreg poate fi citit si pe www.dragosbirlea.ro

Rolul managerului in motivarea angajatilor. Un eseu - Ep. 2 

Cum motiveaza cel ce duce calul? Cum ii motiveaza cel ce merge inainte pe carare pe cel ce vine dupa?
De ce asculta calul? De ce continua sa umble cel ce vine dupa?

Directia si viziunea sunt esentiale dar nu sunt totul. Demult, am invatat de la un om valoros, Marius Popa, de la Timisoara, ca un leader trebuie sa raspunda la 3 intrebari: Stie unde merge/ce face? E de caracter? Ii pasa de mine? Si ca intrebarile esentiale sunt in ordine inversa. Ca inainte de orice, drumul spre vis inseamna viata impreuna spre vis si ca drumul e mai important decat visul. Si modul de a merge pe drum face visul. Ca in primul rand vreau ca liderului meu sa-i pese de mine, sa fie integru si da, daca se poate, sa fie si priceput, sa aiba o viziune mare. Dar e cel putin la fel de important cum umbla zi de zi spre aceasta viziune. Cum zice Plesu: sa traiesc deplin in timpul mic, aici si acum, in lumina timpului mare, viziunea/visul. Ele se confunda de fapt. E ca relatia dintr-un fractal. Oricate niveluri urci sau cobori in el gasesti acelasi model.

Managerul sau liderul sau cel ce merge in fata motiveaza prin el insusi si viata lui, prin grija fata de oamenii care-l urmeaza, prin visele lui. El vede dincolo de slabiciunile mele si tariile mele aparente. Ii pasa atat de mult incat ma vede pe mine din spatele profesionistului, putintelor si neputintelor mele invatate, dincolo de dorintele mele mari sau mici, ma vede pe mine, ma provoaca sa cresc, sa ies la lumina, sa vreau mult, tot ce-i al meu si nimic din ce-i al altuia, sa indraznesc sa fiu, si imi ofera de suport curajul si nebunia si greselile lui de pana acum. Pe fond de vis si grija.

Ernest Shackleton e unul dintre eroii aproape uitati ai expeditiilor polare. De cand l-am intalnit intre paginile unei carti cu aventuri exceptionale ale unor oameni exceptionali, am fost marcat. Poza lui, de marinar britanic zdravan, cu pulovar si barba, pe gheata Antartcticii, desi alb-negru, mi-a ramas in minte plina de culoare. De putere, curaj, determinare dar intr-un mod viu, fertil, “a man with a plan”, implinit de o caldura ascunsa dar intensa.

Povestea lui pare si este o poveste a nebuniei, a unei viziuni nelalocul ei, si in final a esecului, a targetului ratat, a unei echipe duse aproape de un obiectiv dovedit apoi prea greu de atins. Inca o expeditie antarctica esuata din cauza vremii mult prea aspre si a ghinionului. Nu exista ghinion. Exista destin. Exista alegeri si flow. Cum arata deci un lider, un proiect, o aventura care (pare ca) nu are flow? Haideti sa vorbim despre "acesti oameni minunati si masinile lor zburatoare" care, aparent, esueaza. 

Sursa foto 

Pe scurt. Dupa 2 expeditii in care s-a apropiat de Pol mai mult ca altcineva, vine povestea cu Scott si cu Amundsen care cucereste Polul Sud in 1912. Premiul cel mare s-a dus. Ratare. Dependent de aventura, in 1914 Shackleton lanseaza Expeditia Imperials trans-antartctica. Endurance, nava lui, cu 28 de oameni ajunge pe coasta unde e prinsa de gheturi inainte sa poata debarca, e dusa in deriva pe gheata pana se scufunda in drepul unei insulite, evident nelocuite (suntem in Antarctica), insula Elephant. In total 14 luni si peste 1500 de km. Imaginati-va frigul si umezeala si sentimentele acelor oameni. Esec pe toata linia si foarte probabil, moarte pentru toti.

Ernest Shackelton, ca alt Ernest foarte drag mie, Hemingway, este un aventurier cu inima. Un povestitor de mare impact. Spune povesti. Inspira oamenii sa viseze. Ii face sa riste, sa-si dea drumul pe topogan sa-l crediteze cu banii sau mai ales cu vietile lor. Idealuri nobile, aventura vietii, o echipa de elita, camaraderie, succes si pe deasupra faima si bani. Omul e un nebun serios si cu mintile acasa, care inspira incredere. Si o expira apoi catre oamenii lui. Ei cred orbeste in el. L-ar urma si la Polul Sud;). Pentru ca e in stare sa-i dea manusile unui camarad ce si le pierduse in naufragiu. Si ca urmare sa faca degeraturi. Pentru ca ii pasa...

Povestea merge mai departe ...

Daca esti nerabdator sa primesti episoadele urmatoare, da-ne like pe Facebook si de acolo ne ocupam noi.

Articolul intreg poate fi citit si pe www.dragosbirlea.ro

 

Rolul managerului in motivarea angajatilor. Un eseu - Ep. 3

Povestea merge mai departe. Nici vorba de trans-antarctica. Acum intrebarea e daca mai scapa cu viata. Pana pe insula Georgia de Sud, nelocuita si ea, dar port de baleniere si deci speranta, sunt 1400 de km. Pleaca 6 oameni. Raman 22. Intr-o barca de salvare adaptata de un tamplar priceput si sfidator. Totusi Shackleton il ia cu el in barca. Orice ca sa isi salveze oamenii.
Valuri de peste 5 metri, apa inghetata, “cele mai inalte, mai late si mai involburate ape de pe pamant”, iadul pe apa. 16 zile le ia. In ultima zi, o furtuna napraznica scufunda un steamer de 500t in zona. Barcuta lor supravietuieste. Si apoi 242 de km pe jos, prin munti. Iarna. Si reuseste. 

Echipele de salvare conduse de Shackelton ajung, dupa 4 incercari, in plina iarna, la insula Elephant. Toti cei 22 de membri ai echipajului au supravietuit. Si Chile si apoi Imperiul britanic ii astepta cu bratele deschise. In locul unei aproape plictisitoare traversari antarctice erau eroii unei aventuri fara pereche. Faima si recompensele nu au intarziat.

“Daca se iau in calcul durata expeditiei, distanta parcursa, obstacolele depasite aceasta lupta pentru supravietuire este cea mai grozava din cele inscrise in cronicile explorarilor. Succesul s-a datorat fortei oamenilor, sansei si calitatilor conducatorului lor remarcabil, Ernest Shackleton”, zice cartea.

Sursa foto - Fitzcarraldo 

Hmm. Asa arata un “esec” cu flow. Ca in Fitzcarraldo, esecul in atingerea obiectivului aparent aduce cu sine atingerea celui real. Asa arata un lider care crede, are curaj, tarie si ii pasa. Asa arata o echipa care risca totul, da totul, aparent rateaza totul numai pentru a descoperi la sfarsit ca primise totul. Ba chiar mai mult. Viata e o aventura. Drumul e tinta. Cheers, Shackleton! Avem cate ceva de invatat de la tine.

Cineva, sa zicem Gimini-ul meu pamantesc:), ma intreaba de ce am ales un model de lider de model superman al unei expeditii aparent nereusite. Sincer, habar nu am. Pentru ca mi-a placut forta lui, probabil, imbinata cu caldura si grija fata de ai lui. Pentru ca a pus oamenii inaintea obiectivului si a atins astfel un obiectiv mai valoros? Pentru ca imi place numele Ernest? Nu neaparat ma regasesc in el si in valorile lui (el bea rom si wiskey, eu prefer rosu sec:)). Insa ma motiveaza. Eu sunt mai putin puternic si aspru (unii mai sar sa ma contrazica ;)) si probabil sunt mai cald si grijuliu cu ai mei. Si orizontul ochilor mei e mult mai luminos si mai cald. Nu ma mai chinui de dragul succesului sau recordurilor. Stiu sigur ca ele vin singure cand traiesc din plin, cu forta si bucurie. Visul ma misca. Bucuria si sensul ma umplu de pasiune. Iar pasiunii ii urmeaza valoarea si succesul.

Articolul intreg poate fi citit si pe www.dragosbirlea.ro

Top gafe la interviu si cum sa le eviti...

Luni, 09 Noiembrie 2015 

Daca ai participat la minim un interviu in viata ta fara sa obtii postul stii cat de frustrant este sa nu cunosti motivele care au condus la refuz. Ce ai fi putut face diferit ca sa lasi o impresie mai buna? Din experienta noastra peste 90% din candidatii care lasa o impresie negativa fac una sau mai multe gafe din cele enumerate mai jos. 

O sa-ti spunem deci ce poti face pentru a reduce la minim sansele de angajare daca participi la un interviu la AGORA Consulting :)

1.Sa vii fara temele facute la capitolul angajator si post

Exista candidati care se dau de gol inca de la contactul telefonic spunand ceva de genul: "Dar spuneti-mi un pic despre ce este vorba ... am aplicat pentru multe posturi". Altii dau dovada doar la intalnirea fata in fata ca nu stiu mai nimic sau au informatii minime despre postul pentru care au aplicat. 

Solutie: inainte de interviu, pregateste un raspuns la intrebarea: "Pe baza informatiilor de pana acum, spune-ne tot ce stii despre compania noastra si postul pentru care ai aplicat".

2. Sa vorbesti de rau despre companiile la care ai lucrat, fostii tai sefi sau colegi

Atunci cand critici firmele unde ai fost angajat sau oamenii cu care ai lucrat poti sa dai usor impresia ca ai o problema de adaptare la mediul in care traiesti. In plus angajatorul poate avea impresia ca vei raspandi informatii negative si despre el daca te angajeaza si lucrurile nu merg conform asteptarilor.

Solutie: Fa-ti o lista cu lucrurile care au mers bine la fiecare loc de munca pe care l-ai ocupat. Ai grija sa vorbesti si de acestea daca apare ocazia.

3. Sa fii prea negativ, sa lasi impresia ca esti o victima

Atitudinea aceasta o intalnim de cele mai multe ori la persoane care sunt de o perioada mai lunga fara un job. Desi negativitatea lor poate fi partial justificata, impresia lasata va fi in cel mai bun caz una de compasiune si nu va ajuta in nici un fel in obtinerea job-ului dorit. Nu am avut nici un client care sa fi angajat pe cineva din mila pe o pozitie serioasa. 

Recomandare: la fiecare sfarsit de zi noteaza-ti minim 5 lucruri pentru care esti recunoscator. Dupa o vreme in care faci acest exercitiu vei vedea mai usor partea plina a paharului chiar si in momentele dificile.

4. Sa te duci imbracat nepotrivit

Dress code-ul depinde mult de cultura organizationala a firmei unde te duci la interviu, dar ca si regula, intotdeauna ar trebui sa fii cel putin la fel de bine imbracat ca intervievatorul. Vei arata astfel respect fata de angajator si te va ajuta sa creezi o prima impresie pozitiva.

Recomandare: Cel mai sigur e sa ai o tinuta business. Daca de obicei nu te imbraci business, pastreaza-ti totusi cateva obiecte vestimentare in garderoba pe care sa le folosesti la astfel de ocazii.

5. Sa intarzii la interviu

E o reteta sigura pentru a porni cu stangul, fiind interpretata in majoritatea cazurilor ca lipsa de respect. 

Recomandare: fa-ti planul in asa fel incat sa ajungi cu 15 minute mai repede la intalnire. In cazul in care apar aspecte neprevazute, in afara controlului tau, anunta telefonic ca nu poti ajunge la timp (va diminua efecte negative).

6. Sa insisti prea mult pe intrebari referitoare la salariu, program, ore suplimentare etc. la primul interviu

Punand un accent pe aspecte care nu sunt direct legate de sarcinile si responsabilitatile postului dai dovada de motivatie extrinseca (adica lasi impresia ca lucrezi doar pentru recompensele ce vin din exterior). Firmele doresc sa angajeze oameni cu motivatie intrinseca (pentru care activitatile postului in sine sunt o recompensa). 

Recomandare: Remuneratia, programul si politica orelor suplimentare sunt discutate de obicei la interviul final, cand exista o intentie clara de angajare din partea companiei.

Iti dorim bafta si interviuri fara gafe!

Mihaly Vajda, Recruitment Coordinator

Importanta inductiei in organizatie sau "bate fierul cat e cald"

Luni,, 19 Octombrie 2015 

Din experienta stim ca nici un recruiter nu poate garanta pentru performanta ulterioara a unui proaspat angajat. Se pot creste sansele sa avem un om cat mai potrivit, se pot limita riscurile, insa niciodata nu putem promite 100% success. De ce?

Performanta ulterioara a angajatului depinde atat de angajat cat si de angajator. Angajatul trebuie sa isi doreasca sa depuna tot efortul. Adica sa vrea. Angajatorul se asigura apoi ca stie, poate si face ce are de facut. Tot aud in ultima vreme, “it takes two to tango”.

Pozitionarea angajatului in momentul in care acesta intra in echipa are un rol important pentru restul colaborarii. La intrarea in companie se seteaza asteptarile angajatului cu privire la:

Cum ti-l pozitionezi asa il ai. Programul de inductie ofera o fereastra de timp in care angajatul parcurge in mai multe etape toate aspectele relevante pozitiei. Face asta in toate zonele relevante din companie astfel incat pozitionarea angajat-echipa sa fie una corecta si solida. In procesele noastre de inductie aceasta perioada da masura succesului pozitiei in viitor. Daca semnele si rezultatele timpurii sunt bune acum, vor fi bune si mai traziu. Daca semnele sunt proaste, n-am vazut pana acum nici o pozitie care sa recupereze.

Practic, pentru noi si clientii nostri procesul de inductie este cea mai buna estimare a nivelului de randament viitor al noul angajat. In functie de aceasta performanta stabilim obiectivele si nivelul de investitie pe termen lung sau oprim colaborarea. E o practica veche in vest si care observam ca are parte de tot mai multa atentie  si printre companiile romanesti.

Mai multe despre inductie, aici

Mult spor!

Ana Moldovan, Business Transformation Consultant

Fapte nu vorbe sau despre legea ogorului in management

Joi, 25 iunie 2015 

Sa presupunem ca obiectivul meu si al echipei este sa aduc 20 de clienti noi pentru produsul X in urmatoarele 3 luni. Incep de azi si fac prima evaluare la 1 luna. Constat ca am adus 2 clienti noi. Ce-mi zice indicatorul? Sunt la 10% din rezultate in 33% din timpul alocat. Nasol nu? In ritmul asta ratez obiectivul. 

Alt exemplu: Imi propun sa aloc cu 2 ore mai mult pe saptamana pentru proiectul meu de dezvoltare a oamenilor din departament. Incep de azi si fac prima evaluare dupa 1 luna. Constat ca am resusit sa am 2 discutii cu doi dintre ei si in 2 dintre saptamani nu am alocat timp deloc pentru asta. Sunt la 20% din cat mi-am propus lunar. Cam prost. 

Alt exemplu: Incerc sa imi imbunatatesc relatia cu un coleg cu care nu lucram bine deloc. Mi-am propus un plan pe 6 pasi cu privire la el. Am incercat sa fac primii 2, omul n-a raspuns bine deloc. Relatia tot proasta e. Mai bine renunt, stiam ca nu o sa mearga.

Ce fac eu de fapt cand evaluez? Compar rezultatele din prima etapa cu rezultatele finale asteptate. Cu alte cuvinte daca am arat azi parcela, maine ma duc sa strang graul, pentru ca, nu-i asa, ar trebui deja sa vad rezultate! Legea ogorului pe care noi  folosim de multi ani de zile in management si coaching ne spune ca orice proces presupune mai multe etape: arat, semanat, munca si ingrijire (+rabdare) si la final recolta. 

Daca eu cu faza de arat incep sa caut boabe de grau pe tarla ar trebui sa-mi fie clar ca am asteptari nerealiste. Ei, cumva noi am ajuns sa credem ca in management, recrutare, vanzari, relatii, obiective personale aceasta regula nu se aplica, pentru ca totul e diferit. Nimic nu e diferit - procesual vorbind. Doar continutul, scala si timpii difera. Etapele de a construi ceva sunt aceleasi: arat, semanat, munca si ingrijire si apoi recolta. Daca ar, evaluez suprafata arata. Daca seaman evaluez calitatea samantei, daca ma lupt cu buruienile evaluez performanta ierbicidul, daca recoltez masor cantitatea si calitatea graului.  Oricand sarim etapele ne trezim cautand primavara grau copt pe camp, cand el abia a incoltit.

Evaluarea fiecarei etape se coreleaza cu rezultatele. Daca fac asta ma evaluez realist, tin cont de procesul natural al fiecarui lucru si raman motivat. In primul exemplu am 2 clienti dar eu stiu ca noi am contactat deja 100 si 50 dintre acestia au oferte de la noi si urmeaza sa ne raspunda. In al doilea exemplu fata de luna trecuta am avut 2 discutii bune cu oamenii mei, nu-i cat mi-am propus, dar primul pas e facut, e mai mult decat aveam alocat pentru ei fata de pana acum. In relatia cu colegul am avut 2 incercari, dar pentru prima data am purtat o discutie cu el in aceasta directie. Mi-am propus sa ma vad cu el? M-am vazut? Excelent! Wheels are in motions, deci nu renunt.

Deci haideti sa facem si sa ne facem evaluari corecte si sa vedem orice proiect ca legea ogorului: arat, semanat, munca, rabdare, recolta. 

Ana Moldovan, Business Transformation Consultant

Excel -  intre programul cu celule si numere si unealta manageriala

Vineri, 12 iunie 2015 

Mie mi se pare ca Excel-ul e ca limba engleza. Toata lumea zice ca stie pana trebuie sa puna mana sa faca ceva relativ banal. Un vlook-up de exemplu.

Excel-ul e pana la urma o unealta. Cam ca un swiss army knife. Poti sa ai un briceag cu 18 tipuri de “dotari” si sa nu-l folosesti niciodata la altceva decat la a taia diferite chestii cu cutitul principal. Si e ok asa. Dar ar fi pacat sa ai de desfacut o sticla de vin, sa ai tirbuson la briceag si fie sa nu stii ca il ai, fie sa stii ca e acolo dar sa n-ai idee cum se foloseste. Mare pacat!

Si asa, ajungem la functiile programului si la cum poate fi folosit in management. Merita mentionat ca de fapt, mana dreapta a managerului ar trebui sa fie specialistul in Excel si nu managerul. Dar cum unora le place metoda “hands on” nu voi face aici si acum o diferentiere. Si deci ce face managerul? Manageriaza. El e cel responsabil, cel ce trebuie sa aiba informatia completa si corecta si sa ia decizia buna. Preferabil de fiecare data. Problema e ca informatia nu vine de fiecare data in bucati digerabile imediat.

Sa luam exemplul unui sales manager. Are o echipa de oameni in subordine. Ei poate la randul lor au alte echipe de oameni care trebuie sa mearga din usa in usa, din firma in firma, din oras in oras si din judet in judet (ma opresc aici pana nu ajung la galaxii) si sa vanda produsul. Ei si oamenii astia trebuie sa vanda in cantitati cat mai mari, preferabil fara discount, deci cu adaos foarte mare. Tot ei trebuie sa atinga si niste targete (si sa se si stie daca le-au atins in timp real), sa raporteze ce au lucrat, sa si planifice ce vor lucra, sa viziteze x clienti pe cincinal si tot asa. Au niste masini care fac niste kilometri, ei au niste costuri si cel mai important, au niste comisioane de incasat.

Managerul, acest super-erou al povestii noastre, trebuie sa le stie pe toate cele de mai sus, tot in timp real si sa se asigure ca totul merge struna. Daca super-eroul nostru e intr-o firma mare si moderna, cu ERP-uri performante si  CRM-uri sofisticate, atunci e un norocos. Cel mai probabil are un tablou de bord. 

Ce e un tablou de bord? E o reprezentare cat se poate de vizuala a business-ului pe care managerul il manageriaza. E o imagine cu o serie de grafice si diagrame care ii arata cum sta treaba. Acolo vede cat la suta e atins din target, cum sta cu cifra de afaceri, cum sta cu adaosul, cate vizite fac agentii, cum evolueaza costurile, care echipa merge mai bine, care trebuie incurajata, care e estimarea de final de luna etc.

Nu zic ca-i usor (mai ales la inceput), dar astia sunt pasii:

La urmatorul ciclu, se scot alte informatii brute din sistem si se reaplica automat pasii 4 si 7. Nu de alta dar alternativa e ca managerul sa primeasca niste mailuri cu arhive atasate care contin documente excel lungi si late, cu multe detalii si putine concluzii. Niciodata doar un mail ci de fiecare data mai multe si niciodata nu in acelasi timp.

Unde poti invata cum sa construiesti tabloul, sa primesti multe alte trucuri utile si sa primesti saculetii cu praf magic? Unul din locuri este Training-ul de excel din 25-26 iunie 2015. 

Inscrie-te aici!

Mihai Babici, Business Transformation Coordinator si MS Excel Trainer

Acest obscur obiect al coachingului si...singuratatea alergatorului de cursa lunga EP.3

"Cine e cel ce-l urmeaza? Sunt eu, eu cel care caut de atata vreme un raspuns, mai multe, speranta, autenticitate, onestitate, curajul de a fi eu insumi."

Miercuri, 08 Aprilie 2015 

Coach-ul e un pionier care se intoarce. Cel ce merge inainte uneori vine inapoi. Se intoarce dupa mine. Se intoarce pentru mine. Pionierul ce descopera gurile Mississippi-ului, marchiz de Iberville, se intoarce sa aduca o bucata de Franta dupa el.  Sau Shakelton care fuge din iad ca sa se intoarca dupa mine, sa ma scoata din iad. Sau, si mai ales Isus Hristos care vine din afara creatiei, intra in ea, traieste viata mea, reuseste sa invinga toate tentatiile, suporta nedreptatea, durerea, separarea, coboara in iad, urca in ceruri si apoi se intoarce pentru tine si pentru mine. Sa ma duca cu El. Cel mai bun coach. Coach-ul care ma invata umbland cu mine, fiind, invatandu-ma sa fiu, in antrenamentul de viata de aici si mai ales in viata adevarata din urmatorul nivel.

Coachul se intoarce pentru ca ii pasa si, uneori, ca sa poata si el merge mai departe. Ca sa poata aduce lumina in intuneric, sa-si scoata echipa din iadul inghetat ca Shackelton, sau New Orleans-ul intr-o Louisiana ce exista acum doar prin colonistii adusi de Iberville. Inainte era doar mlastina. Cum zice proverbul african: "cel ce vrea sa ajunga repede, umbla singur. Cel ce vrea sa ajunga departe umbla impreuna". Pionierul care vrea sa mearga departe se intoarce sa umble cu mine. Pentru ca umblarea adevarata e interioara. Si miile de mile, pe mari si pe uscat, sunt doar prilejuri de aventura, in cautarea Edenului interior, al locului de intalnire intre sine si Dumnezeu, aventuri insa ce duc prin jungla sau pustiul, prin cataractele si avenurile sufletului fiecaruia. Si cel ce merge inainte, intorcandu-se dupa mine, merge mai departe la randul lui. Cand merg impreuna cu cineva printr-un loc prin care am mers singur inainte, merg pentru prima oara.

Cine e cel ce-l urmeaza? Sunt eu, eu cel care caut de atata vreme un raspuns, mai multe, speranta, autenticitate, onestitate, curajul de a fi eu insumi. El merge inainte pe drumul lui cazand si ridicandu-se, julit si ars, senin si increzator, ridiculizat si ignorat, bogat pana la plenitudine de un sens interior care il face sa izvorasca apa vie. Cata vreme bea seva credintei interioare, merge pe apa. Cand se indoieste cade, se scufunda, se prabuseste, ca Petru mergand pe apa, ca R2D2 cand Luke isi pierde concentrare in jungla pe Dagobah. Faine metafore, eclectic dar bun:). Credinta merge inaintea vindecarii iar orgoliul inaintea caderii.

Coach-ul implinit e cel care sta in spatele succesului oamenilor ce se regasesc prin el. Un slujitor al identitatii, al autenticitatii. O samanta care moare, de cele mai multe ori necunoscuta, ca sa dea rod prin numele altora.Junipero Serra a murit in Lumea Noua, in California spaniola, ce va deveni mexicana si apoi americana. Putina lume stie de el. Asa cum putina lume, aproape nimeni azi, nu mai stie cum il chema pe coach-ul lui Alexandru Cel Mare. Insa cumva toata lumea stie de Aristotel.


Dragos Birlea, Management & Life Coach

Acest obscur obiect al coachingului si...singuratatea alergatorului de cursa lunga EP.2

"Coach-ul nu ma face sa fiu cel mai bun ci scoate ce-i mai bun din mine. Ca de aia se cheama asa. Ca are ochi pentru valoare, pentru potential, pentru promisiune. Ca-i pasa. Ca are curaj sa riste, ca umbla in adevarul esecului dar si in incurajarea ridicarii."

Miercuri, 25 Martie 2015 

Cum arata un coach? Cum arata un model? El nu arata. El este. Daca arata, inceteaza sa mai fie. Un model e experiential prin definitie. Autenticitatea vine din traire, e irepetabila.  El a trait, traieste. Si spune ce face. Si face ce spune. Ca la ISO. E provocarea existentiala prin excelenta. Daca o face pentru altii, pentru altcineva, a esuat inainte de a incepe. Presupune inainte de orice, vulnerabilitate. Presupune un munte de esecuri. O vale, mai multe, ale plangerii. O mie de prabusiri. Si o mie unu ridicari. O ridicare e mai importanta decat orice prabusire.

Coach-ul nu ma face sa fiu cel mai bun ci scoate ce-i mai bun din mine. Ca de aia se cheama asa. Ca are ochi pentru valoare, pentru potential, pentru promisiune. Ca-i pasa. Ca are curaj sa riste, ca umbla in adevarul esecului dar si in incurajarea ridicarii. O data, de doua ori, de 10, de 70 de ori cate 7. Pana iese ce e menit, ce a pregatit Dumnezeu, sa iasa. Coachul e un credincios. In cel mai adanc si mai pur sens.  Isi crede ochilor, crede in intuitia lui, crede in potentialul celui din fata, crede ca bolile inimii lui si deformarile de pana acum pot fi indreptate, crede in el insusi, crede in adevar, in compasiune, in curaj, in inteligenta, in rabdare, in rod si mai ales in bucurie. Coachul ma intreaba daca eu chiar vreau sa devin "eu insumi", autentic, sa-mi descopar adevarata identitate. Si daca sunt dispus sa platesc cu durere si renuntare. Daca chiar vreau sa dau drumul la ceva ce a fost util candva dar nu mai e, daca vreau sa accept, sa primesc ceva nou in schimb, ceva cu adevarat al meu. Apoi ma testeaza. Ca diferenta intre "as vrea" si "vreau" sta in plata pretului, in hotararea de a continua atunci cand doare si e greu. Cand tin suficient de mult la mine ca sa imi fac binele cu forta. El nu poate. Nimeni nu ma poate cu adevarat forta sa fac ceva impotriva vointei mele. Eu pot sa fac ceva insa impotriva sclaviei limitelor impuse si autoimpuse. Ma pot elibera de ele, pot deveni vultur sau fazan sau curcubeu sau soare, sau ce a pregatit Dumnezeu pentru mine. Numai aia ma va face fericit.

Pentru asta am nevoie sa inteleg ca raul nu e egal cu durerea si ca in niciun caz placerea cu binele. Apoi imi pune o oglinda in fata, ma ajuta sa ma vad asa cum sunt acum, in lumina cruda. 

Cum? prin intrebari. De fapt eu am (aproape toate) raspunsurile, dar nu le vad fara oglinda intrebarilor lui. Socrate mosind ideile prin intrebarile catre discipoli si cetateni din agora. Maieutica. Si apoi, prin compasiunea omului cazut de multe ori ma ajuta sa accept. Si, apoi,  ma ajuta sa intuiesc acea promisiune adanca din mine, acea chemare a fluturelui ascuns inca in stadiu de omida, ce inca nici cocon nu e, sinele meu parasit si subnutrit de prin copilarie. Apoi ma ajuta sa imi vad ranile si durerile supurande sau cicatrizate si amareala si caile gresite pe care umblu de atata neiertare de oameni dragi si mai ales neiertare de mine. Uneori ma supar pe el. Tare. Imi vine sa dau in el, ma enerveaza, el cu intrebarile lui, si cu pretentia lui implicita ca stie el mai bine ceva, si cu siguranta sau aroganta sa. Si cand incep sa dau, face aikido cu mine, ma intelege, evita loviturile, intelege ca a ajuns aproape de vindecarea unui punct sensibil, se intreaba in continuare cum ma poate ajuta. Gaseste calea pentru mine. Ma provoaca si ma incurajeaza in acelasi timp.

Coach-ul e om, inca, din fericire, imperfect, poate fi orgolios, poate mai orgolios ca altii, e boala profesionala ce vine la pachet. Riscul e mare. Provocarea uriasa. Caderile lui, de foarte sus, dramatatice.  El are la randul lui nevoie de un coach, de cineva care sa-i arate asta si sa il ajute sa accepte si sa il ghideze din satelit prin labirintul, jungla in care a ratacit. Sa il ajute sa se predea complet Celui de unde-i vin darurile. Adevaratul si singurul coach e Dumnezeu. Pentru ca doar el e punctul fix, autosuficient, care se cunoaste si se vede si se poate baza pe Sine insusi.

Despre asta vorbim aici. Despre coach-i si tot felul de alte ciudatenii. Adica cei care-i urmeaza si mai mult, isi pun vietile in mainile lor, si mai mult, risca atat de mult ca sa invete sa devina. De ce as face asta? Doar e plin de modele in jur.  Doar sa aleg unul. Apoi, traforaj viteza.

Ce am nevoie sa vad eu ca om umblator cu el si dupa el ca sa cred? "Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste", zice Dinica in Filantropica. O poveste. O mie de povesti. Si inca una. Povesti cu nopti de agonie si zori de speranta. Si asta in fiecare noapte. O mie si una de nopti. Povestea celor ce au mers inainte. Si povestea celui care merge dupa. Povestea mea si a ta. Intotdeauna cel ce merge inainte merge dupa cineva. Si duce pe altii dupa el. Uneori acel cineva e un vis, o idee, o chemare de departe sub forme nalucitoare a unui cineva. Alteori  e in carne si oase. Si chemarea devine umblare. Umblare impreuna.

 Si in tot timpul asta imi spune o poveste. Povestea lui. Povestea care l-a adus in fata mea. Povestea unei deveniri, a unui lung mers pe un drum, a singuratatii alergatorului de cursa lunga. Si cand am vazut unde sunt si cand am acceptat si cand am iertat si cand am ajuns sa fiu recunoscator, imi spune o alta poveste. Povestea mea. Povestea a ceea ce voi fi eu. Ca de aia e farmecul discret al coachingului...ca spune povesti frumoase. Si adevarate. Despre lucruri obscure, dar care-s acolo in promisiunea devenirii. Ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti. Si printre povestile alea e ascunsa si cea a alergatorului de cursa lunga din mine. Care nu e singur. Are un antrenor. Cineva care vrea, stie, poate si a mai facut. Se pricepe, e de incredere si mai ales, ii pasa de mine.

Dragos Birlea, Management & Life Coach

Acest obscur obiect al coachingului si...singuratatea alergatorului de cursa lunga EP.1

"E adevarat, putem fi cei mai buni. Dar nu la acelasi lucru. Si nu putem deveni cu adevarat decat spicul semintei de grau din noi. Putem fi cei mai buni la ce suntem noi cu adevarat, pentru ca in unicitatea noastra suntem cei mai buni."

Miercuri, 19 Martie 2015 

Circula o idee. Pentru o idee moarta e foarte vie prin mai toate locurile pe unde umbla ideile.  O stiu pe pielea mea, uneori insuficient tabacita. Circula fie pe facebook-ul in aparenta global dar in fapt extrem de local, fie in cafenelele si "cultural hot-spot-urile" clujene pline (si) de oameni sinceri se inghit pe nerasuflate,  delicatese de intelepciune din tot felul de "bucatarii spirituale". Si, normal, in mintea si vietile celor ce le dau curs rezulta o indigestie de toata frumusetea. Sa mai luam un digestiv, un Unicum, ceva, spre lamurire :). Printre ideile astea exotice, cu origine in India, ca multe alte adevaruri pe jumatate, se numara si ideea cu pricina, pe cat de frumoasa pe atat de otravitoare: ca pot fi ce vreau eu si cat de bun vreau eu sa fiu, la orice.

E la fel de adevarat ca si fabula aia cu fazanul (ca sa nu-i zic gaina, ca in varianta originala;))  ce vede un vultur ce crescuse cu el in cotet cum isi ia zborul si devine el insusi la un moment dat, iesind din minciuna ca e si el fazan. In fabula asta accentul e de obicei pe vultur, pe regasirea lui de sine. Dar ce sa zic despre fazanul nostru, si toti ceilalti martori ai zborului? Ce concluzie sa traga ei?  Prin vizualizare si antrenament, prin imitatie si mimetism, avand un vultur langa el, un coach, dupa o suficient de lunga gandire pozitiva va deveni si el vultur, nu? Sau invers. Poate ca vulturul prin antrenament devine fazan, sau fetita mamut din Ice Age devine oposum. Ca doar putem fi orice vrem noi, nu? Si putem fi toti cei mai buni, nu?

Da. E adevarat, putem fi cei mai buni. Dar nu la acelasi lucru. Si nu putem deveni cu adevarat decat spicul semintei de grau din noi. Putem fi cei mai buni la ce suntem noi cu adevarat, pentru ca in unicitatea noastra suntem cei mai buni.

Nebunia trepidanta si minciuna halucinanta in care traim, "frecventa asta accelerata a pamantului" ne fac sa credem aberatii. Ceva similar cu ideea ca daca un un pui de ciobanesc belgian isi ia un coach bun si sa straduieste tare o sa devina bichon maltez. Ca asa vrea el. Socrate ii raspundea unui sofist, Protagoras pare-mi-se, la o faza similara, ca da, poate el, sofistul, sa-i demonstreze orice, de pilda ca piatra din mana lui exista dar si ca nu exista, ca da, sigur, orice pana-i pica piatra-n cap si-l trezeste.

E plin de coach-i. Cand am inceput eu sa fac asta nici nu stiam bine cum se scrie. Nici nu stiu de unde am auzit de el. Nimeni nu facea coaching. Se vorbea un pic de mentorat. Nu fusese interes, nu era "piata" pentru coaching. Lumea era prea preocupata sa construiasca ceva, orice, in desertul tranzitiei. Si sa incepem sa intram in Europa. Si sa faca bani pe drum. Si se putea. Era 2005. Lucrurile explodau in economie si cresterile erau fantastice. Atunci, dupa o vreme, a si aparut nevoia. Si cineva m-a chemat sa il invat, sa il ajut, sa faca ce? Ce facusem eu. Asa am inceput sa intru pe cararea vocatiei mele. Pentru ca am fost chemat. De o voce. Care imi spunea, imi cerea: tu ai fost acolo, as vrea sa merg si eu in directia asta. Fii oglinda mea! Fii ghidul meu! Fii calauza si colegul meu de drum!

Pentru ca un coach e inainte de orice, un inainte mergator. Un alergator de cursa lunga ce se opreste sa ia ai pe altii cu el. Un antrenor de schimbare, de devenire, de implinire. Si darul lui cel mai de pret sunt, paradoxal, nu retetele de succes cat autenticitatea esecurilor lui. E viu si uman si autentic si plin de cicatrici, de cate-o cununa de lauri si de mai multe esecuri. Cum zice o gura de aur din intelepciunea romaneasca: tot patitu-i priceput!

Cine nu si-a julit talpile umbland prin hatisuri, a mers pe drum batatorit, pe autostrada. Autostrazile sunt foarte bune si eficiente da-s locuri comune, batute de toata lumea, cunoscute ca-n palma de multi. Multi inseamna normalitate, regula. Autenticitatea necesita riscul iesirii de pe autostrada, riscul esecului, al ranii, al disperarii si mai ales victoria ridicarii si invingerea esecului. Macar cu o data mai mult de cate caderi am avut.

Daca e sa aleg sa ma duc pe dealurile verzi ale Africii cu un ghid, ma duc cu unul care a mai fost si poate a si scris despre asta. Daca am de ales, ma duc cu el nu cu cineva care a citit cartea lui inaintea mea.  (Il voi iubi intotdeauna pe Hemingway, aventurier, scriitor de exceptie, om autentic, vanator pe dealurile verzi ale Tanzaniei pe cand inca se putea vana acolo. Mi-ar fi placut sa umblam impreuna o vreme).

Cine si cand si cum poate cineva calauzi, modela, antrena pe altii?

Cum arata un coach? Cum arata un model? ... va continua...

Dragos Birlea, Management & Life Coach

Uita de modelele de scrisoare de intentie!

Marti, 17 Februarie 2015 

In calitate de specialist in managementul resurselor umane, sunt des intrebat cum ar trebui sa arate o scrisoare de intentie. Din pacate peste 90% dintre candidatii cu care intru in contact, folosesc un model asemanator cu cel de mai jos: 

"Stimate Doamna/Domn, Va adresez aceasta scrisoare de intentie ca raspuns la anuntul dumneavoastra pentru postul vacant pe care il aveti in institutie.Am absolvit Facultatea de [...] din [...] si consider ca in anii de studentie am acumulat multe cunostinte in [...]. Sunt o persoana dinamica, cu aptitudini foarte bune de comunicare, dobandite in experienta mea (de ....), responsabila, hotarata, interesata in perfectionarea profesionala in domeniul [...] Imi doresc sa am sansa de a lucra in compania dumneavoastra, unde as putea sa-mi pun in evidenta capacitatile intelectuale si experienta acumulata (conform CV anexat).Daca veti considera ca motivatia si calificarea mea sunt oportune pentru obtinerea unui loc in cadrul companiei dumneavoastra, sunt disponibil in orice moment pentru a fi contactat in vederea discutarii detaliilor unei posibile colaborari."

Principalul sfat pe care il pot da pentru toţi cei care se afla in cautarea unui loc de munca, este să evite asemenea tipare de mesaj. De ce? Modelul este folosit de majoritatea aplicantilor, ca urmare nu spune nimic despre tine tine, ca persoana. Mai mult, vei crea un sentiment de aversiune sau plictiseala. Nu te ajuta cu nimic sa spui ca esti o "persoana dinamica," sau ca ai "abilitati foarte bune de comunicare", aceste afirmatii nu te vor diferenţia cu absolut nimic de ceilalţi candidaţi.

    Scrisoarea de intentie ar trebui sa cuprinda raspunsul la cel putin doua intrebari: 

1. De ce ma potrivesc eu pentru acest job?

2. De ce vreau job-ul respectiv la compania respectiva?

   Pentru a îndeplini acest scop, îţi recomand să ţii cont de următoarele:

1. Scrisoarea de intenţie o vei construi pe baza analizei anuntului de angajare şi a detaliilor suplimentare pe care le ştii despre postul respectiv.  Pentru fiecare job pentru care aplici, vei concepe alt text personalizat. Daca nu poti sa vii cu ceva original, mai bine nu trimiti scrisoare de intentie deloc

2. Include motivatia ta principala pentru care doresti job-ul respectiv. Ai un avantaj semnificativ, daca din mesaj reiese cunoasterea angajatorului si dorinta pentru a se orienta explicit catre firma respectiva. Pe baza descrierii de post ce se regaseste in anunt, pune accent pe acele sarcini, pe care le-ai desfasurat in experienta ta anterioara (de exemplu daca aplici pentru un post de expert contabil, pentru care care cerinta este sa fi desfasurat contabilitate pana la nivel de balanta/bilant, poti mentiona firmele la care ai indeplinit aceasta sarcina)

3. Include doar informaţii  specifice şi masurabile (legate de abilitatile si deprinderi, experienta, studii etc.), evita sa mentionezi trasaturi generale care pot fi amintite de majoritatea celorlalți aplicanti (un exemplu frecvent sunt abilitatile de organizare sau comunicare, care apar in peste 80% din CV-uri si scrisori de intentie)

4. Este recomandat sa incluzi (daca cunosti sau poti afla) numele persoanei responsabila de recrutare. Mesajele targetate au o rata de raspuns semnificativ mai ridicata.

5. Pe langa canalele de comunicare standard ca Ejobs, Bestjobs sau e-mail, foloseste retelele de socializare business, ca Linkedin sau Xing, pentru transmiterea scrisorii de intentie catre persoane de decizie. Astfel vor creste sansele, ca aceasta sa fie analizata si sa primesti un feedback.

Cu aceasta ocazie, lansam si o provocare/concurs: trimiteţi scrisoarea voastră de intenţie pe adresa recrutare@agoraconsulting.ro impreuna cu link catre anuntul pentru care ati aplicat (sau textul anuntului). Cea mai originala scrisoarea de intentie va fi publicata pe pagina noastra de facebook, iar castigatorul va beneficia de o sesiune gratuita de career coaching la AGORA Consulting.

Mihaly Vajda, Recruitment Coordinator 

Construieste o cariera si nu o obligatie!

 Fiecare dintre noi ne intrebam la un moment dat care este acel lucru, acea meserie, acea activitate cere ne place si ne permite sa castigam.

Am fost intrebati ce ne vom face cand vom fi mari. In adolescenta ne intrebam noi insine ce ne place sa facem sau ce sa facem pentru a ne indeplini visele si ne treceau tot felul de lucruri prin minte, posibilitati prin care sa ne atingem obiectivul. Cea mai des intalnita strategie de cariera este imitarea. Cei mai multi dintre noi imitam pe cineva si ne straduim sa facem acest lucru cat de bine putem.

De ce facem asta?

“Pentru ca modelul pe care l-am ales are acele lucruri pe care le dorim si noi” sau “pentru ca asta imi este la indemana si nu mai trebuie sa caut ce imi place si ce nu”.

Este aceasta o cariera?

Nu ii putem spune cariera de succes unui super job care ne aduce multumire din multe puncte de vedere dar nu si bucuria de a merge zi de zi la munca. Personal pot afirma ca am o cariera de succes doar atunci cand prin ceea ce fac sunt util, imi aduce bucurie, ma face fericit si stiu ca solutia pentru asta este ceva ce se construieste in timp, cu o intentie clara si multa atentie.

Cum construim corect?

1. Viziune, misiune, valori

In primul rand este important sa stabilim incotro ne indreptam. 

Care este viziunea noastra?

Pentru a te pozitiona corect pe un drum care poate reprezenta o cariera de succes trebuie sa simti care este rolul tau in aceasta lume.

Odata ce ti-ai stabilit directia prin viziune te gandesti cum vei face sa ramai pe drum, sa mergi pe drum pentru a-ti indeplini viziunea. Iti stabilesti misiunea sau felul in care tu pasesti pe acea directie si te asiguri ca nu te lasi deviat de la drum indiferent de propunerile sau gandurile care apar.

Iti alegi valorile si principiile de la care nu faci rabat ca sa iti asiguri comportamentele si actiunile dezirabile succesului.

2. Motivatia

Gandeste-te in felul urmator: Daca motivatia ta vine din exterior adica din vise, dorinte si lucruri pe care ai putea sa le obtii aceasta este o motivatie conditionata. Motivatia conditionata este cel mai usor de pierdut sau greu de mentinut pentru ca focusul este proiectat pe acele vise, ganduri, dorinte si nu iti permite sa iti traiesti munca in prezent. Asta duce la lipsa bucuriei de a munci.

Motivatia intrinseca iti permite focusul pe moment, pe ceea ce faci acum. Daca esti atent la viziunea ta si muncesti pentru ca iti place ce faci vei fi motivat fara probleme.

3. Contextul

De multe ori se intampla sa incercam sa fim oameni de afaceri, recruiteri, artisti, marketeri, vanzatori, fara a cunoaste macar o persoana de succes in domeniul in care vrem sa activam si fara sa stim “cum sta treaba in acel domeniu, pe acea pozitie”.

Pozitioneaza-te in acel loc si in acel moment in care se intampla lucrurile pe care tu vrei sa le faci. Pune ochii pe tot ce misca in domeniul tau de activitate si alege acele lucruri cu care rezonezi sau care trebuie sa le faci, chiar daca nu iti place sau nu ai chef.

4. Strategia si tactica

Nu porni la drum fara sa stii ce vei face ca sa reusesti si cum vei face acele lucruri.

In urma cu 6-7 ani am invatat un lucru extraordinar de la un director de multinationala. Vorbeam despre a inova, despre a face lucrurile in felul tau si citez:"Uita-te bine la cei care stiu cum se face, invata, aplica pana esti foarte bun si dupa ce ai facut aceste lucruri adauga felul tau de a fi, pune cireasa pe tort si fa lucrurile in felul tau".

Fa in asa fel sa stii ce vei face si cum vei face, fii bun!

5. Planul de actiune

Unul din lucrurile cele mai interesante se intampla atunci cand muncim mult, zi si noapte, pasionati de ceea ce facem si in mod paradoxal rezultatele nu apar sau nu asa cum ne-am asteptat. Pentru a avea rezultate la locul de munca sau in orice facem nu ajunge sa muncim. Fara a munci cu bucurie si fara un ritm care sa sustina calatoria, transformam o cariera minunata intr-o obligatie.

Pune strategia si tactica pe calendar, pe agenda! Acopera doar 80-90% din timpul disponibil pentru a face fata urgentelor si ocupate de acestea doar daca sunt si importante. Cand ai urgente care nu sunt importante, mai bine citeste o carte, mananca o prajitura sau poarta o discutie inteligenta cu cineva!

6. Evaluare si previziune

Lucrez in recrutare si ii intreb pe oameni de ce au aplicat pentru o pozitie care este peste ce au lucrat ei pana acum sau pur si simplu de ce pentru aceasta pozitie.

Raspunsurile des intalnite sunt: 

- "a venit timpul sa avansez, deja am o varsta"

- "de ce sa nu incerc"

- "am incercat si eu sa vad despre ce este vorba"

- "am plecat de unde am lucrat inainte"

- "cred ca mi se potriveste"

- "este mai bine platit"

Dar, uneori am si ocazia de-a face cu persoane care spun: "Vreau sa ajung pe acea pozitie si in acel tip de industrie si de firma. Lucrez de atat timp pe acest nivel, m-am pregatit, am invatat si acum pot merge mai sus. Imi place ceea ce fac si cred ca pe aceasta pozitie pot da foarte mult". De cele mai multe ori acestia sunt cei despre care pot spune ca au o cariera si nu obligatia unui job sau a unei avansari datorita varstei sau a altor indicatori putin relevanti.

• Aplica acest proces, de la viziune pana la evaluare. 

• Stabileste un interval de timp la care sa te ocupi de acest subiect. 

• Nu uita sa iti evaluezi periodic pozitionarea fata de viziune, nivelul de performanta si posibilitatile care te pot duce mai departe.

• Ia cu tine o cafea buna si fii realist!

• Fa din talentul tau o cariera de succes, nu o obligatie.

• Traieste cariera si bucura-te de ea!

Succes!

Andrei Groza, Recruiter

Competentele manageriale - Ce face un bun manager? Lectii din practica.

Marti, 03.02.2015 

1.       Pastreaza ochii pe obiectiv si analizeaza starea de fapt.

Atunci cand nu am un obiectiv, oriunde ajung pot spune ca “am ajuns”. Un manager nu isi poate permite sa scape din vedere obiectivul. A sta cu obiectivul in fata ochilor inseamna a primi forta, a avea directie, a sti care este destintatia echipei. Daca eu ajung la o intersectie si nu cunosc numele locului unde vreau sa ajung, incotro o apuc? 

       2.       Nu face nimic la intamplare pentru ca isi planifica activitatea

Timpul si energia echipei sunt limitate. Prin urmare fiecare ora, fiecare fiecare intalnire, fiecare pas conteaza pentru rezultatul final. Pasii ce-i trasez sunt cei pe care eu stiu  sau pariez ca o sa ma duca la obiectiv. Cand mi-e clar care e urmatorul pas ma simt in siguranta, umblu repede, calc precis. Atunci cand nu am plan e ca si cum as umbla legat la ochi, caci nu stiu niciodata ce urmeaza. 

       3.       Stie cine - ce poate face si aloca sarcinile clar si corect

Cand stam si ne uitam unii la altii pentru ca nu e suficient de clar cine si ce are de facut insemna ca avem nevoie sa stam de vorba cu managerul nostru, sa clarificam situatia. In echipa suntem mai buni decat singuri doar atunci cand echipa a fost formata corect si daca mixul de competente din echipa se suprapune peste mixul de competente necesare atingerii obiectivului. Nepotrivirea de caractere are un echivalent in mediul profesional: nepotrivirea de competente.

       4.       Cunoaste ritmul in care se produc si cheltuie resursele si simte cand e nevoie sa actioneze

Un manager nu este luat prin surprindere de situatii pentru ca are toate uneltele si stie care e atitudinea potrivita in fiecare context. A avea unelte de lucru este similar cu a fi inarmat si protejat pentru lupta. Primesti lovitura si totusi nu o resimti asa rau, rezisti. Dozarea efortului si pastrarea unui ritm bun tin de priceperea managerului. Ca un antrenor ce cauta semne cu privire la starea echipei si actioneaza ca echipa sa reuseasca sa ajunga acolo. 

       5.       Sprijina, inspira si creste oamenii de langa el.

Un manager bun gestioneaza oamenii ce gestioneaza procesele, nu procesele ce gestioneaza oamenii. Lucrul cu echipa e un proces complex pentru ca aduna la un loc particularitatile si complexitatile fiecarui individ. De-asta a conduce echipe e ca mersul pe sarma. Exista o anumita stare de echilibru pe care un manager o urmareste, o construieste, o sprijina, o protejeaza, pentru ca acea stare, acel ritm, acea combinatie de pasi si oameni duce la obiectiv. 

       6.       Urmareste progresul si se asigura ca obtine rodul muncii.

Vede procesul intreg si in acelasi timp vede fiecare bucata. Stie cu precizie unde ne aflam si cat mai avem pana ajungem. E ca o borna kilometrica: iti masoara progresul si iti spune cat a mai ramas. E cea mai buna dovada ca ne miscam in directia potrivita. 

Explicat asa parca rolul managerului pare mai greu si mai complex decat am fi crezut. Sa fii manager devine mai mult decat sa fii un excelent specialist, mai mult decat sa fii prieten al oamenilor, mai mult decat sa fii sef. Managerul e o combinatie de structura si inima, de strategie si tactica, de focus pe azi si focus pe maine. Toate in acelasi timp. 

Cine invata asa ceva in cursurile de management? 

Ana Moldovan, Business Transformation Consultant 

Mana dreapta a managerului

Marti, 27.01.2015 

In ultima vreme ati tot auzit ca Agora cauta sa angajeze un BTO. Oare ce-i un BTO ?

Hai sa o luam de la origini.

Orice firma, intreprindere. fabrica, organizatie sau asociatie are un asa zis “schelet de otel” pentru a functiona. Bun sau rau, documentat sau nu, acest sistem exista. Daca sistemul e bun si functional focusul in organizatie este pe dezvoltare continua. Daca sistemul e doar aparent acolo, focusul e pe stingerea focurilor care parca pornesc prin combustie spontana si pe o continua stabilizare si speranta ca dupa focul asta totul va fi bine.

Noi suntem specializati pe Business Transformation  si asta facem de ani de zile. Transformarea de business inseamna pe scurt identificarea viziunii misiunii si a valorilor, identificarea oportunitatilor de business si exploatarea lor, perfectionarea unui sistem de management si a unor procese care sa asigure exploatarea corecta a oportunitatilor, stabilizarea echipei si motivarea ei, pentru ca la final, cand tragem linie sa ne asiguram ca nu lucram degeaba ( … sau mai bine zis ca avem actionari fericiti).

Managerul care trebuie sa aiba tot sistemul sub control are intotdeauna nevoie de o mana dreapta (sau mai multe ) care sa il asigure ca lucrurile se transforma din planuri si promisiuni ale echipei in fapte si actiuni cu rezultate masurabile si profit. Vorba unui colaborator: „Fapte nu vorbe!”.

Aceasta mana dreapta este un BTO  sau Business Transformation Officer. Acesta nu poate fi oricine si pregatit oricum. Asta o spun din experienta.

Daca esti manager gandeste-te la omul ideal pe care il vrei langa tine ca te ajute sa tii toate mingile in aer. Eu iti propun sa iti imaginezi un om ca acesta:

Daca ai profil de BTO gandeste-te daca:

Mihai Babici, Business Transformation Coordinator

Rolul LinkedIn in vanatoarea de job-uri

Luni, 19.01.2015 

Rețin muntele de ziare Piața de la A-Z, adunate pe biroul meu, când am început să-mi caut primul loc de muncă, în urmă cu aproape 10 ani. De atunci, situația s-a schimbat drastic: de câțiva ani, dacă vrei să obții un post cu studii superioare, aproape sigur că prima ta acțiune va fi să-l cauți în mediul online. Pentru majoritatea candidaților, căutarea constă în înregistrarea pe site-urile de recrutare cele mai populare gen Bestjobs sau Ejobs și aplicarea prin câteva click-uri la toate posturile pe care le găsesc interesante. Cei mai mulți se opresc aici, deoarece nu au deprinderile necesare sau sunt lipsiți de motivația de a lua în calcul și alte modalități, cum ar fi rețelele sociale pentru profesioniști.

Metoda pe care o vom discuta aici este folosirea rețelei de business networking Linkedin-www.linkedin.com-pentru facilitarea găsirii unui job. Linkedin este cea mai extinsă rețea de socializare pentru profesioniști, valoarea de piață a companiei fiind de peste 4 miliarde de dolari. În prezent există peste 400.000 de utilizatori doar în România.

Ce poți face pe acest site pentru a obține postul la care visezi? Prin interacțiunea cu sute de candidați la AGORA Consulting, care și-au încercat norocul pe această platformă, am ajuns să recomandăm un sistem, care cuprinde 5 pași:

 1.     Te înregistrezi și îți creezi profilul cu informații detaliate

 Este important să oferi detalii concrete despre activitatile tale profesionale, proiecte la care ai lucrat, rezultate etc. O poza profi (facuta special pentru acest scop) va mări considerabil interesul pentru profilul tău.

2.     Îți construiești rețeaua

Recomandarea principală este ca la început să te conectezi cu persoane, care te știu și care te pot recomanda (de exemplu persoane de decizie de la firmele unde ai lucrat, foști colegi de serviciu, colegi de facultate etc).

Sursa foto - www.freeimages.com

3.     Obții recomandări

Pe Linkedin există două metode principale de a obține referințe: prin secțiunea “Recommendations” și “Skills&Endorsements (Top Skills)”. Ar trebui să ai minim 2 recomandări (se obțin mai greu) și minim 25 de evaluări de Skills (se obțin relativ ușor).

 4.     Identifici companiile de interes/te conectezi cu persoane care îți pot face o intrare

În primul rând, ar trebui să-ți faci o listă cu toate firmele din domeniul tău de activitate, unde ai dori să lucrezi, apoi să cauți persoane, care te pot ajuta să obții un interviu. De cele mai multe ori, acestea fac parte din departamentul HR (ex. Manageri HR, Specialisti HR, Recruiteri), dar pot fi și din Top Managementul companiei (ex. Manager General, CEO etc.)

Te poți conecta și cu Recruiteri, care intermediază între candidați și companii.

5.     Trimiti mesaje personalizate la persoanele cheie

Calitatea informatiilor prezentate in mesaj au un rol decisive asupra feedback-ului. Acesta trebuie sa cuprinda informatii punctuale referitor la obiectivul tau, motivele pentru care te interesează compania, postul dorit (chiar daca nu exista pozitii deschise in acel moment), potrivirea ta cu postul, etc.

Dupa cum ti-ai putut da seama, acest proces implica creativitate, timp si efort mai ridicat comparativ cu site-urile de recrutare clasice, unde poti trimite aplicarea pentru un job in mai putin de un minut. Avantajul principal consta in crearea unor oportunitati noi pentru cariera ta intr-un mediu cu o concurenta mult mai redusa fata de metoda de cautare traditionala (ex. pentru un anunt de recrutare online pentru o pozitie mid-level, aplica in medie peste 50 de persoane, in timp ce oamenii de HR  din departamentul companiilor primesc sub 5 mesaje pe saptamana via Linkedin).

Așteptăm să ne scrii experiența ta și eventualele întrebări la adresa recrutare@agoraconsulting.ro.

Baftă în vânătoarea de job-uri!

Mihaly Vajda, Recruitment Coordinator 

Angajati la norma sau echipe puternice?

Marti, 06.01.2014 

Salut si la multi ani in 2015.

Cu totii ne propunem ca 2015 sa fie un an bun sau foarte bun. Eu chiar vreau asta!

Ce putem face in 2015 ca sa avem performante mai bune fara sa fim nevoiti sa apelam la vechea strategie, adica sa lucram si mai mult? Atunci mi-a venit gandul ca trebuie sa muncim mai cu cap si obligatoriu si cu bucurie. Pur si simplu sa facem ce ne place si asa sa prosperam. Chinuindu-ne mai mult prosperam doar aparent.

Motivatia angajatiilor

Cum drumul m-a dus spre consultanta de management si resurse umane am avut ocazia sa cunosc cateva companii din interiorul lor. Am vazut procesele, procedurile, sistemele dar cele mai relevante pentru mine au fost discutiile cu oamenii din toate departamentele si de pe toate pozitiile.

Am descoperit ca managerii cred ca oamenii vor bani. Dar daca sunt intrebati, oamenii vor spune ca ei defapt vor:

De retinut ca relatia cu managerul, colegii si satisfactiile legate de locul de munca pot pastra motivat si performant un angajat care poate nu e cel mai multumit cu salariul lui.

Daca ii intrebam pe oamenii tai, ei ce vor spune?

Eu pana acum am identificat trei categorii mari de abordare ale managerilor:

        1.       „Oamenii mei lucreaza pentru bani, au salar, asa ca sa faca bine sa isi faca treaba!”

I se spune lucru la norma sau sclavie individuala moderna si chiar daca am spus “norma” realitatea face ca in cazul acestor abordari intalnim cei mai neproductivi angajati, afaceri care inainteaza chinuit si manageri frustrati.

      2.       “La noi se lucreaza in echipa, echipa este platita pentru ce face si trebuie atinse targetele. Nu avem timp de pierdut cu misiune, vizune si valori. Noi trebuie sa facturam!”

I se spune lucru la norma in echipa sau sclavie moderna de grup.

       3.       “Fiecare din noi stie ce are de facut, mergem in aceeasi directie. Pe noi ne unesc viziunea si performanta. Daca ne atingem performanta si ne respectam directia, ne bucuram impreuna de roadele aduse, atat financiare cat si non-financiare”

Provocarea de a nu munci mai mult ci de a munci mai bine sta in mare masura in echipa si in cum ne motivam echipa.

Cum verifici nivelul de motivatie al oamenilor tai?

        1.       Stie fiecare om din echipa ta ce are de facut?

        2.       Se comunica in mod corect si la timp pe verticala si orizontala?

        3.       Le sunt recunoscute oamenilor chiar si cele mai mici reusite?

        4.       Cresc sau stagneaza cu ceea ce fac zi de zi?

        5.       Stiu in ce directie se intreapta echipa si firma?

        6.       Stii in calitate de manager ce anume ii motiveaza si cu ce situatii se confrunta in plan personal?

Daca reusesti sa cercetezi aceste subiecte vei avea o imagine mai clara cu privire la ce poti face, cu resurse putine, ca sa cresti performanta echipei. Nu stim care ar fi rezultatele analizei tale, dar stim ca ai in fata destul timp sa construiesti.

Anul 2015 sa fie unul in care te bucuri de roadele echipei tale! Happy Business J

Andrei Groza, Recruiter

Strategia 2015. Intrebarile managerului la sfarsit de an.

Marti, 18.11.2014 

Hai sa vorbim despre strategie si lucrurile cu adevarat importante. Cum ne pregatim sa avem un an mai bun? Cum ne facem echipa mai responsabila? (capabila sa raspunda!) Cum stabilim directia? Si mai ales cum stam pe directie?

Cu cele mai simple cuvinte, managementul se face pe cicluri scurte: zi, saptamana si pe cicluri lungi: an. Ciclurile scurte ne pastreaza controlul asupra momentului prezent si asupra obiectivelor pe termen scurt. Ciclurile lungi ne gestioneaza obiectivele pe termen lung.

Cel mai simplu ciclu managerial este cel se sta pe 2 piloni care se repeta ritmic: planificare si control. Planificare, control. Planificare, control. Planificare, control…

… si asa ajungem la momentul de fata.

Planificare 2015

Perioada noiembrie-decembrie a anului reprezinta intervalul in care facem analiza business-ului pe anul aproape scurs si construim planul pentru anul ce urmeaza.

Care este necesarul minim pentru a avea un start in forta din prima zi?

1.       Lista cu obiectivele companiei. Noi toti trebuie sa le cunoastem.

2.       Strategia de business. Ne folosim specialistii interni, externi, know-how-ul si gasim cea mai promitatoare abordare.

3.       Planul de actiune. Fiecare stie ce are de facut. Nu doar azi sau pana la sfarsitul saptamananii. Pana la sfarsitul anului!

4.       Bugetul estimat de venituri si cheltuieli. O sa ne raportam la el pe ciclurile scurte.

Sa stiti ca matematica se aplica si in management: suma tuturor planurilor de actiune din firma este planul de actiune general al companiei. Suma obiectivelor tuturor oamenilor din firma este lista completa de obiective ale companiei. As simple as that! 

Control 2015

Daca avem planificarea pe toate cele patru puncte mentionate sus ramane sa stabilm ciclicitatea de control si sa incepem sa comparam ce am facut cu ce am planificat. Anul 2015 dintr-o data va fi mai predictibil, vom stii unde mergem, vom avea viteza, vom avea si dintr-o data responsabili!

Foarte important: responsabilitatea planificarii activitatii si bugetului pentru anul urmator sta in mainile fiecarui manager de echipa, divizie, departament. 

Haideti sa petrecem timp pe lucrurile cu adevarat importante pentru business. Haideti sa pregatim anul de business 2015!

Ai incredere. Aplica pasii si spune-ne cum merge! Pentru mai multe detalii cu privire la modul in care putem introduce aceasta abordare in organizatia ta, te incurajam sa ne contactezi la office@agoraconsulting.ro !

Stresul de duminica: Maine e luni!

Duminica, 26.10.2014 

Nu e neaparat ca fiecare weekend, si in special duminica sa iti fie stricate de fiecare data cand te gandesti ca maine este din nou LUNI.

Cum ar fi daca ti-ar spune cineva ca nu ziua de luni e problema ta. Lipsa controlului este problema.

Solutia e la indemana ta si presupune sa iti aloci 30 de minute in care sa iti planifici saptamana viitoare. Nu este vorba doar de planificarea vietii profesionale. Suntem oameni, avem familii, hobby-uri si prieteni. Toate au nevoie sa isi faca loc in saptamana noastra.

Ce ai nevoie:
 - timp alocat;
 - lista cu obiectivele tale;
 - o agenda in care sa poti vedea toate zilele saptamanii dintr-o privire. Sau, poti  lucra online (ex: google calendars;

Cum se face:
 - iti aloci timp cand stii ca poti fi tu cu tine. E bine sa poti gandi in liniste;
 - te gandesti cum ar trebui sa fie saptamana viitoare pentru a fi una cu adevarat buna;
 - iti faci o lista cu obiectivele tale pentru saptamana urmatoare. Incearca sa planifici timp pe toate aspectele importante (servici, familie, sport, activitati sociale etc.);
 - le asezi pe agenda, pe sloturi orare de 30 min si 1 ora (cat de bine poti). NU inseamna ca nu se vor modifica. Inseamna doar ca ai alocat timp pentru ele. 
 - in timp, inveti ce se poate si ce nu se poate si devii mai performant.

Incearca si bucura-te din nou de sfarsitul de saptamana!

Spune-ne daca a functionat! Cauta-ne pe facebook.com 
https://www.facebook.com/agora.business.transformation

Business Transformation Optics

Viziune

Viziune si misiune

Suntem o echipa de consultanti specialisti in domeniul managementului strategic. Actionam ca un „doctor al casei” in relatia cu partenerii nostri si ii sprijinim sa devina o varianta mai buna a lor insisi. Daca si ei isi doresc, noi vrem, stim, putem si ii facem sa actioneze, ca firme sau ca indivizi, la nivelul lor maxim de potential.

Care este viziunea noastra?

Credem intr-o lume a armoniei si abundentei, cu oameni fericiti, competenti si autentici. Vedem si oamenii si companiile ca o combinatie echilibrata in structura de otel, inima mare si zambetul larg.

Structura de otel

Suntem arhitecti de sisteme stabile, predictibile, durabile. In organizatii construim structuri ce se bazeaza pe solutii simple, chiar si pentru situatii complexe. In baza experientei noastre stim ce merge si ce nu merge, ca atare nu facem compromisuri.

Inima mare

Organizatiile sunt fiinte vii. In toate interactiunile noastre suntem calzi si prietenosi. Suntem profesionisti dar preferam sa fim autentici si onesti in detrimentul etichetei. Vorbim pe limba tuturor.

Zambetul larg

Urmarim sa fim fericiti  azi si in fiecare zi, cu credinta ca ceea ce facem azi este devenim maine. Suntem multumiti atunci cand clientii nostri sunt multumiti, pentru ca succesul nostru este dat de succesul lor.

Care este misiunea noastra? 

Cum ajungem sa traim in lumea in care credem? Ne punem talentul si experienta in slujba acelora cu care noi lucram, suntem parteneri de vreme buna si vreme rea, punem competenta si lucrul bine facut inaintea banilor.  Lucram cu o echipa competenta care are o perspectiva de 360° asupra business-ului. Cunoastem atat pozitia clientului cat si pozitia consultantului si stim din practica toate provocarile organizatiilor, operationale sau manageriale.

Ce nu vrem sa facem?

Contact

Unde ne gasiti?

Biroul Agora Consulting


B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 118, ap. 6
Cluj-Napoca, 400604
office(at)agoraconsulting.ro
tel: +40 364 736 598 fax+40 364 736 598

Biroul Agora Consulting


B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 118, ap. 6
Cluj-Napoca, 400604
office(at)agoraconsulting.ro
tel: +40 364 736 598 fax+40 364 736 598

Divizia Recrutare si Resurse Umane


recrutare(at)agoraconsulting.ro
tel: +40 733 048 324
       +40 740 298 989

Business Transformation Unit


office(at)agoraconsulting.ro
tel: +40 746 034 215
       +40 742 083 888

Contacteaza-ne acum!

Agora Consulting

Gimini Cine ne recomanda Cum crestem Unde ne gasiti